Într-o lume a
secolului XXI, reuşita profesională reprezintă ţelul celor mai mulţi dintre
noi.
Că înveţi foarte mult
şi ajungi să ai un nume cunoscut în societate; că te străduieşti să fii cel mai
bun în meseria ta, că iţi doreşti să fii un exemplu de urmat în meseria aleasă
pentru generaţiile tinere; fie că eşti intelectual, profesionist într-un anumit
domeniu sau simplu muncitor ce-şi exersează meseria cu pricepere, toţi ne dorim
să avem satisfacţie în plan personal şi succes în plan profesional.
Pentru a ajunge să-ţi fie recunoscute meritele
trebuie să ai propriul ţel în viaţă, să nu încerci să fii copia cuiva, dar să
poţi urma exemplul de profesionist al altuia.
În drumul lung care
te asteaptă pentru reuşita profesională întâlneşti multe obstacole şi doar de
tine depinde dacă te opreşti sau continui. Tot ce poţi face este: să ai
încredere în tine; să-ţi propui anumite obiective pe care să le urmezi – fără
un plan bine pregătit vei bâjbâi în întuneric; să-ţi dozezi efortul cu succes –
orice exces poate să-ţi dăuneze sănătăţii; să nu dai înapoi ci, mai degrabă,
orice obstacol întâlnit ce te poate face să te opreşti, să-l foloseşti ca un
exemplu de viaţă, asemenea unui pas înainte; lasă întotdeauna un loc de „bună
ziua”, niciodată nu ştii cum drumul de aduce în acelaşi loc şi atunci doar de
tine depinde cum vei fi primit; priveşte cu interes orice lucru nou pe care-l
poţi explora şi-i poţi găsi valoarea reală.
De multe ori te
întâlneşti cu oameni care încearcă să te abată de la adevăratul tău drum: nu-i
ignora, poate că ai ce învăţa de la ei, dar să nu urmezi pas cu pas, ceea ce te
îndrumă să faci, egoismul propriu poate atinge culmi de neînlocuit.
Stai şi îţi pui
atunci întrebarea: cum poţi recunoaşte un astfel de om? E simplu: te dezaprobă
în tot ceea ce faci, consideră că ceea ce faci tu şi nu face el nu are valoare
profesională (ceva de genul – şi cu ce mă/te ajută...), iar atunci când iei
atitudine pentru o anumită problemă încearcă să te oprească (amintindu-ţi: ştii
dar tu rămâi aici şi nu e bine, că mai ai de-aface cu persoana/etc,
respectivă), sau pur şi simplu îţi spune să taci.
Nu de puţine ori am
întâlnit astfel de oameni, dar de fiecare dată: dezaprobarea unuia venea la
pachet cu încuviinţarea altuia. Şi astfel am putut să progresez, iar cel mai
mult îmi place să experimentez, chiar dacă munca mea nu este întotdeauna
apreciată cu „hârtii”, ci doar cu prietenii.
Nu sunt un model, dar
tot ceea ce sunt azi sunt pentru că am urmat exemplele menţionate şi totul face
parte din experienţa proprie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu